Azi e ultima zi din 2005, un an greu din viata mea.
De revelion 2006 nu facem nimic, stam acasa. Avem doua filme: unul corean Oldboy si unul rusesc Little Vera. Si sampanie. Sper ca M sa faca ceva de mancare. Acuma mestereste un dulap de la Ikea. Poate ne pilim si il vopsim verde. Am cumparat vopsea. And the fun doesn't stop here. Poate dam masa deoparte si dansam un bluz.
Din clasa a 9-a m-am tot dus la chefuri de revelion (acuma mi se pare ca toate or fost la Calin), asa ca ma bucur ca in sfarsit stau acasa. Mi-ar place maine sa ne trezim devreme si sa mergem sa mancam un mic dejun copios la Thumbs Up: clatite cu sirop de artar, oua cu branza, si produse de patiserie proaspete. Si multa cafea, pana tremuram de la atata cofeina. Free refills.
Ieri noapte niste vecini or mutat mobila IN MOD GALAGIOS pana la 2:30 dimineata. Acuma tocmai or venit sa comenteze din cauza zgomotului pe care il face M care construieste dulapul. Cata nerusinare!
Happy New Year!
sâmbătă, decembrie 31, 2005
de ce
De cateva zile tot citesc bloguri. In fiecare zi ma trezesc si imi verific mailu (nimeni nu imi scrie in afara de Cata), si dupa aia verific ce mai fac prietenii mei imaginari din blogosphera. Oameni pe care ii citesc desi nu ii cunosc, si probabil nu ii voi cunoaste niciodata. Michael crede ca-s cretina, inca o obsesie a ionukai (ca si garden state, sasha baron cohen, sau augusten burroughs), dar nu e doar obsesie. Cred ca e BINE sa scriu un blog. In sensul de a-mi prinde bine. O sa incerc sa explic...
Citind multe bloguri, am observat ca imi plac: 1. cele bine scrise; 2. cele foarte sincere. Oameni carora nu le e rusine sa fie complicati, sa imprastie rahat, sa se enerveze pe comentariile altora, sa scrie despre ce ii doare. Nu imi plac blogurile cosmetizate (un fel de american cheese a blogurilor...), in care oamenii descriu cum au invins inca si inca un obstacol in viata, si in fiecare zi isi dau seama cum cresc ca indivizi. Gimme a break. Si desi apreciez atat de multe aceste bloguri sincere (oare am voie sa dau linkuri, desi nu ii cunosc pe oameni?), stiu ca eu nu voi fi 100% sincera; stiu ca am tendinta sa ascund orice zbucium, orice problema. Si problemele se aduna. Secretele se aduna. Viata se complica. Dar promit ca o sa incerc.
Dar sa facem introducerile: am 25 de ani, sunt din Arad, dar locuiesc in Atlanta, GA, USA impreuna cu prietenul meu M. El e american, asa ca vorbesc engleza toata ziua (si vorbim mult -- suntem un cuplu sanatos). Am venit in America in august 2003, si am locuit 2 ani in Louisiana (Baton Rouge), unde mi-am facut masteratul in psihologie experimentala. Din August 2005 sunt la GSU in Atlanta, unde mi-am inceput doctoratul in psiho sociala experimentala. Din august 2003 am fost acasa doar o data, si a fost o experienta oarecum traumatizanta, dat fiind ca m-am schimbat mult desi nu anticipasem asta, si am luptat cu aparenta oricarei schimbari. Viata mea are totusi niste constante, si cea mai substantiala e sora mea, Cata.
Ar cam trebui sa inchei. M doarme langa mine, si trebuie sa fie enervant sa auda taste tot timpul (hihihi... tocmai s-o trezit ptr un moment si o zis "oooo....blog"). noapte buna.
Citind multe bloguri, am observat ca imi plac: 1. cele bine scrise; 2. cele foarte sincere. Oameni carora nu le e rusine sa fie complicati, sa imprastie rahat, sa se enerveze pe comentariile altora, sa scrie despre ce ii doare. Nu imi plac blogurile cosmetizate (un fel de american cheese a blogurilor...), in care oamenii descriu cum au invins inca si inca un obstacol in viata, si in fiecare zi isi dau seama cum cresc ca indivizi. Gimme a break. Si desi apreciez atat de multe aceste bloguri sincere (oare am voie sa dau linkuri, desi nu ii cunosc pe oameni?), stiu ca eu nu voi fi 100% sincera; stiu ca am tendinta sa ascund orice zbucium, orice problema. Si problemele se aduna. Secretele se aduna. Viata se complica. Dar promit ca o sa incerc.
Dar sa facem introducerile: am 25 de ani, sunt din Arad, dar locuiesc in Atlanta, GA, USA impreuna cu prietenul meu M. El e american, asa ca vorbesc engleza toata ziua (si vorbim mult -- suntem un cuplu sanatos). Am venit in America in august 2003, si am locuit 2 ani in Louisiana (Baton Rouge), unde mi-am facut masteratul in psihologie experimentala. Din August 2005 sunt la GSU in Atlanta, unde mi-am inceput doctoratul in psiho sociala experimentala. Din august 2003 am fost acasa doar o data, si a fost o experienta oarecum traumatizanta, dat fiind ca m-am schimbat mult desi nu anticipasem asta, si am luptat cu aparenta oricarei schimbari. Viata mea are totusi niste constante, si cea mai substantiala e sora mea, Cata.
Ar cam trebui sa inchei. M doarme langa mine, si trebuie sa fie enervant sa auda taste tot timpul (hihihi... tocmai s-o trezit ptr un moment si o zis "oooo....blog"). noapte buna.
Abonaţi-vă la:
Postări (Atom)
