Images from the past

I found some old pictures in my sister's computer. One of them scared me... This was me in 2002:



More pictures here.

On Home

I have been home in Arad, Romania for more than 10 days. What a clash of worlds, how hard it is to put them together, to make sense of my Romanianness and my foreignness. It’s dark and small here, but I can’t help wondering if I don’t prefer the dark and dirty apartment buildings in Romania to the new, shiny, and fake apartment buildings in Buckhead. And then I realize how much I hate that people here accept money from companies to have their apartment building covered with a huge advertising poster. They decide that it’s better to live in the dark for a few hundred dollars.

Anyway, I’m home. Theater, strong beer, my sister’s love (a love so beautiful), the trains, my sister’s key chain, the pile of books by my sister’s bed, a friend from the past reminding me of a lost love (a love so beautiful), a friend from the present and many plans for the future, I’m getting married told to everybody, good theater, taxi Arad, my mum’s zen stories, Zineryt pentru cosuri, Vivi is old, Michael’s emails (oh, Michael!), more make-up and lots of black, and many friends who remind me of myself.

I should promise myself to come home at least once a year. In time, I’ll learn how to be part of both of these worlds at the same time. In time, I’ll know where I want to be.

Vivi is resting her head on my foot. She has to be close to people all the time. I have to go cook now: salata de vinete, supa de primavara, si mazare cu pui. It’s Sunday afternoon.

Maruntisuri si scarboseli

Azi a cazut usa Locului de Fumat, de langa ghena Marriott Grand Offices. Dar nu renuntam, in pofida curentului. Tocmai m-am intors. La jumatatea primei tigari a intrat un domn de la 'International Sport Management', colegii nostri de palier. Pana am terminat si a 2a tigara am numarat saptesprezece scuipati. Cam putina imaginatie fata de colegii de palier chinezi de la Sinoroma, care trag la tinta in scrumiera de la lift. Rar nimeresc la 100 de puncte.
Studio Martin, 5 mai 06. Tarziu in noapte. 1 din 3 lucruri pe care le tin minte; al doilea e ca am fost cu Stef si al treilea e drumul catre casa, desi nu stiu ce ora era. Bodyguardul (politicos, razand): "Nu credeti ca ati obosit?". Eram singur cu personalul. Pe drumul spre casa i-am cerut nonstop scuze taximetristului ca miros deci nu pot vorbi.
Duminica dimineata, un domn de la bloc ducea gunoiul la pubela. El continea o tigaie. In tigaie, o superba frunza de ficus foarte verde.
Duminica la pranz am fost la ziua lui Tanti Stela, la curte. Tanti Geta s-a pilit cu Florio (o bautura dulce si rosie, care si-ar dori sa aiba gust de cirese, inrudita cu pelicanolul Tanita; a real twist in auntie sobriety). Pana acolo am calatorit intr-o limuzina cu suport de pahar si tapiterie (partial) din piele. Cu acces pe baza de cartela, thank you.
Am vandut-o pe Griutza! Desi s-ar putea sa nu fie asa noua stirea. Batrana doamna va servi o noua familie de auto-invatacei. Sper sa nu o chinuie prea tare. Dar ea oricum va ramane cea mai fidela fata, pana la moarte. Ea exista pentru a face oamenii fericiti.
Imi este frica de aceasta intruziune. Din ea va reiesi ca, implicit, sunt un intrus si mai ales un lenes.

Acasa

M-a apucat din nou o nostalgie nemarginita, nostalgia vremurilor bune, cand Cata si cu mine eram mici, si mama si tata se intelegeau bine. Nostalgia mersului la mare in fiecare vara, noi patru. Intotdeauna "noi patru". Mama, tata, Cata, si Ionuka. familia.
Ultima oara am fost toti patru la mare cand eu am terminat clasa a 6-a, in 1992. Deja eram mare, ma dadeam cu creion la ochi, ma plimbasem de mana cu un baiat, si credeam ca-mi place Metallica. La mare in 1992 Cata si cu mine eram intr-o camera, mama si tata intr-alta. In fiecare dimineata eu ma trezeam prima si mergeam la mama si tata in camera, sa il iau pe tata si sa mergem la cumparaturi. Si mergeam noi pe jos pana la un fel de piata, de unde luam paine, rosii, cas, si altele, pe care le aduceam inapoi in camera. Acolo le trezeam pe Cata si mama si mancam pe balcon. Era foarte bun.

Dupa care mergeam la plaja. Aparuse deja Cola, si tata ne lua la fiecare o sticla de un sfert de litru de cola in fiecare zi. Si alune. Chiar si daca nu era soare, ne luam Cola si alune si stateam toti patru pe plaja (pe celbrele prosoape rosu si albastru) si ne uitam la mare sau la niste rockeri care se jucau nu stiu ce in nisip (descopereau copilul din ei).

Seara ieseam in statiune. Intr-o seara ne-am cumparat tricouri cu gluga, si mama mi-o luat o cordeluta roz ticlam, care mi-o placut asa de mult...(desi inceracm sa fiu rockera). Cata si-o luat o salopeta pe care ani de zile dupa aceea o denumeam "Lufthansa", desi nu se chema asa. Ne luam lebenita, care era foarte ieftina si ne era greu sa alegem de la care taran sa cumparam, ca ne era mila de toti. Intr-o alta seara ne-am dus in Constanta in vizita la o prietena de familie, care avea o fiica artista, care tin minte ca m-a cam intimidat.

Aceasta rememorare nu merge nici unde. E in trecut, si intocmai ca trecutul... e trecuta. Acuma nu mai mergem la mare, acuma nici nu ne mai intalnim toti patru. Cred ca ultima data cand am fost toti patru impreuna a fost pe 11 August 2003, pe aeroportul din Timisoara, cand eu am plecat prima data in america. In ziua aceea nu m-am putut opri din plans, desi nu stiam prea bine de ce...