Intotdeauna mi-a fost ciuda pe oamenii ordonati, care stiu unde le este fiecare obiect, care isi respecta obiectele, iar hainele ii tin ani de zile. Hainele mele nu mai inseamna nimic, le port o data si par imbatranite. O fi de vina si faptul ca am acces la ele, ca pot sa imi cumpar ceva in fiecare saptamana daca vreau, deci nu mai simt ca sunt ceva special.
Uneori in drum spre servici intru intr-un magazin, incerc niste haine, si imi dau seama ca nu prea au mare rost. Toate par la fel, o ieftina productie de masa care imi sta prost. Sau poate doar ma amagesc, ca sa nu dau vina pe mine ca nu am slabit inca dupa sarcina.
***
Uneori ma surprinde cum unii oameni dupa 30 sau 40 de ani de viata inca nu stiu sa aprecieze corect timpul si cat dureaza sa faca ceva. Asta inainte de a face. Si de fiecare data sunt suprinsi - a tinut mult mai mult decat credeam! Mi-a luat mult mai mult timp decat planificasem! Pai daca iti spui asta de fiecare data, nu inveti, in timp, sa iti corectezi estimarile?
***
Azi sunt singura cu fetele, Michael merge sa isi depuna CV-ul la niste scoli. Am emotii. Sunt asa diferite de acum cateva luni cand stateam eu ce ele acasa! Acum mananca cu lingurita de trei ori pe zi, stau in fund, se taresc prin camera, etc. Sper sa nu uit elemente importante, cum ar fi sa le dau de mancare.
A toute!
Abonaţi-vă la:
Postare comentarii (Atom)
1 comentarii:
Asta cu timpul cred ca sunt in masura sa o explic :)
De fiecare data cand aloci un timp pentru o actiune, iei in calcul timpul ideal, adica timpul strict de care ai nevoie, fara sa iei in considerare intreruperile cum ar fi un telefon, blocarea temporara a internetului, o durere de cap, bavardajul unui coleg sau un daydreaming. Si de fiecare data iti spui ca acele intreruperi au fost accidentale si ca ele nu vor mai surveni de data asta. Insa de fiecare data ceva intervine, normal. Dar planificatorul idealist continua sa spere, ca si cand ar fi singur pe lume, cu munca lui.
Trimiteţi un comentariu