miercuri, februarie 23, 2011
Filozofii
Discutam intr-o seara, dupa o conferinta, cu doua doamne ale psihologiei sociale, amandoua cu un palmares profesional considerabil si doi copii. Si m-am plans eu ca nu am o filozofie parentala bine stabilita. Sau macar un pic stabilita. Mi se pare ca suntem inca in faza in care incercam sa supravietuim schimbatului de scutece si hranitului in tandem. Si doamnele psihologiei sociale au sarit ca arse - nu ai nevoie de o filozofie. Parenting is about looking at your kids grow. Copiii au personalitatea si identitatea lor, sunt niste bureti care invata lucruri din mers, iar noi trebuie doar sa ii ghidam putin si sa ne bucuram observandu-i. Ei devin ei insisi oricum. Oare cine vor deveni Helena si Franny?
Abonaţi-vă la:
Postare comentarii (Atom)
4 comentarii:
Am doua perechi de prieteni care au cate doi copii cu diferenta mica de varsta (un an sau doi) si mi-au spus acelasi lucru. Au observat ca primul copil e mai serios, disciplinat, uptight chiar, pentru ca asa erau parintii la inceput -- foarte paranoici sa faca totul ca la carte. Copilul mai mic e mai relaxat si mai zgubilitic pentru ca si parintii au fost mai relaxati cu el -- si-au dat seama ca nu trebuie sa se panice la fiecare schimbare. Desi n-am date suficiente, uu zic ca bebelusii absorb mult de la parinti. Stiindu-te pe tine, fetitele tale vor fi niste oameni super OK. Ma tot uit la pozele pe care le-ai postat cu ele si ma emotionez si-mi doresc si eu copii :)
Eu sunt de acord cu tine sapte sute procent. Asta este bun deoarece noi suntem o familie mic. Bravo Franny! Bravo Heli! Bravo!!
i see you in franny and cata in helena (sorry michael :) )
nice
Trimiteţi un comentariu